Mereu în grija Lui

Bazată pe evenimente reale din timpul lui John Wesley, este povestea a doi fraţi, un băiat şi o fetiţă, ce sunt răpiţi la o vârstă fragedă, iar acum încearcă să găsească adevărata lor identitate şi credinţa de a se bizui pe Dumnezeul care îngăduie ca şi acei drepţi să sufere.

Când ochii noştri s-au întâlnit

„Ajunsesem acasă în vacanţa anuală a colegiului. Pe cei dragi ai mei i-am regăsit schimbaţi, parcă mai tăcuţi. Sora mea mai mică, Annie, crescuse mult de când o văzusem ultima oară, iar tata părea mai slab, mai palid, cu tâmplele lui acoperite de şuviţe groase şi cernite. Casa era însă la fel cum o lăsasem; aceleaşi odăi grave şi înalte, cu draperii impunătoare şi mobilier antic, acelaşi aer de pustiu, de singurătate, care plutea peste tot. Cu nostalgia trecutelor clipe am împins poarta care dădea spre grădină şi am păşit încet de-a lungul vechilor poteci mărginite de răsaduri curate şi îngrijite de mâna harnică a părintelui meu.

Păsările ciripeau prin frunzişul des al stejarilor, inundând livada cu o abundență de viaţă. Am trecut îngândurat pe lângă viţele-de-vie proaspăt altoite, pe lângă florile gata să înflorească. Toate erau neschimbate, totuşi privindu-le, am înţeles că şi ele resimţeau adânc lipsa atingerii fermecate a unei mame şi întâmpinarea ei plină de dragoste.

Trecând pe sub coroanele înverzite ale copacilor, am început să retrăiesc împreună cu Annie amintirile încântătoare ale unor timpuri de demult. Nu părea să fi trecut mult timp de când eram copii, cel puţin în ceea ce-o privea pe Annie. Chiar şi acum, îmi aminteam atât de limpede mândria pe care o simţeam când o conduceam de-a lungul cărărilor pietruite. Şi în acele clipe nu mi-am dorit nimic mai mult decât zâmbetul unei mame şi miraculoasa ei mângâiere.

Dar copilăria cu ceasurile ei de lumină, cu veselia râsetelor nevinovate era rămasă undeva în urma mea, pe când înainte mi se deschideau nemiloase porţile maturităţii. În tot acest timp, am aşteptat mult, am sperat şi mai mult ca să se întâmple ceva, dar acel „ceva” mi-a scăpat mereu, iar viaţa devenea tot mai dezolantă fără acel lucru.

Cu Annie ţinându-se strâns de braţul meu, ne-am plimbat timp îndelungat pe sub stejarii falnici, în timp ce stelele străluceau albe deasupra noastră, iar luna poleia cu lumina ei metalică iarba fragedă de sub urmele paşilor noştri. La un moment dat, Annie se opri să privească la steaua strălucitoare la care obişnuiam să privim odinioară, eu din mica mea cameră de colegiu, ea şi mama din scumpa şi-mbătrânita noastră casă.

Mergi înapoi la 👉 Magazin: Click aici

Mereu în grija Lui

Urmărește canalul VoceaShop.ro de pe Telegram 👉 Click aici