Porumbelul alb

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.” Psalmul 23:4

„Dumnezeu nu ne-a promis că vom fi scutiţi de necazuri sau de adversitatea oamenilor răi, dar ne-a asigurat de prezenţa Lui, în condiţiile în care noi îndeplinim voia Sa. Această prezenţă a Sa ne dă întotdeauna pacea, echilibrul, calmul şi încrederea care ne face mai mult decât biruitori, oricât ar fi de mari furtunile din jur.” Petrică Vrăbioru

Încă o dramă clasică dăruită de autorul operei „Coşul cu flori”. De data aceasta, înconjuraţi atât de nobili şi contese cât şi de hoţi şi tâlhari, veţi ajunge până la marginea prăpăstiei de groază, dar veţi urca şi pe culmile nobleţei şi ale prieteniei sincere

În mijlocul unei lumi pline de răutate, de egoism şi fărădelege, creştinii au avut dintotdeauna inevitabile confruntări cu oamenii ignoranţi faţă de Dumnezeu. Oricât ai vrea să trăieşti liniştit şi în pace cu toţi, se-ntâmplă că devii uneori ţinta loviturilor acelora cărora nu le-ai făcut nici un rău. Semănând binele vei avea prieteni recunoscători, dar şi duşmani invidioşi a căror conştiinţă este anesteziată de patima intereselor pământeşti.

Aşa se întâmplă şi în cazul familiei contelui Theobald, o familie nobilă, cu standarde înalte, cu frică de Dumnezeu, o familie în jurul căreia se conturează întreg tabloul acestei povestiri captivante. Ameninţată de un pericol iminent, venit din partea unor tâlhari fără scrupule, această familie nici măcar nu bănuia că se află într-o situaţie extrem de critică. Însă, deasupra tuturor lucrurilor există un Dumnezeu bun şi drept, care veghează neobosit şi creează circumstanţe favorabile copiilor Săi, protejându-i şi salvându-i din situaţii limită, fără de soluţii omeneşti.

Porumbelul – veşnicul simbol al purităţii – devine în acest context mijlocitorul unei salvări binecuvântate. Deşi este purtător al unei înştiinţări tulburătoare, el devine asemenea porumbelului ce i-a adus odinioară vestea bună lui Noe. Fiinţe neînsemnate sau lucruri mărunte pot deveni instrumente mari de binecuvântare în mâna Dumnezeului care ne iubeşte. Totul este sub controlul Lui, depindem de El la fiecare pas şi nu trebuie să intrăm în panică la presiunea diferitelor ameninţări sau pericole din jur, ci doar să ne încredinţăm Lui pe deplin şi El va şti cel mai bine cum să ne poarte de grijă.r Petrică Vrăbioru

Mergi înapoi la 👉 Magazin: Click aici

Porumbelul alb

Urmărește canalul VoceaShop.ro de pe Telegram 👉 Click aici