A. W. Tozer

Închinare și distracție

Adeseori citate de Chuck Swindoll, Charles Stanley, Billy Graham si alti mari predicatori, cuvintele lui A.W. Tozer continua sa fie auzite si citite de milioane de oameni astazi – cuvinte precum:

„Inchinarea inseamna a simti in inima si a exprima intr-un mod adecvat un sentiment smerit, dar incantator de veneratie, uimire si dragoste covarsitoare in prezenta lui Dumnezeul.”
Capitolul 2, inchinarea

„Caut partasia cu inimile care ard pentru Domnul – cu barbati si femei de pretutindeni care II iubesc intr-atata pe Mantuitorul, incat adorarea devine muzica sufletului lor si ei nu mai au nevoie sa fie momiti cu alte lucruri pentru a se simti bine si a se amuza.”

Lumea Teren de joacă sau câmp de luptă?

Crestinismul a exercitat o influenta dominanta asupra gandirii inaintasilor nostri. Acestia concepeau lumea ca pe un camp de lupta. Ei credeau ca pacatul, diavolul si iadul constituiau una dintre forte, iar Dumnezeu, dreptatea si raiul, cealalta. Prin chiar natura lor, aceste forte erau pentru totdeauna in opozitie, cu o ostilitate profunda, grava, de neimpacat. Ce diferit stau lucrurile astazi! Datele problemei sunt aceleasi, insa interpretarea s-a schimbat complet. Oamenii se gandesc la lume nu ca la un camp de lupta, ci ca la un teren de joaca. Nu ne aflam aici pentru a lupta, ci pentru a zburda. Acesta, cred eu, e un rezumat nepartinitor al filozofiei religioase a omului modern, marturisita pe fata de milioane de oameni si imbratisata tacit de multe alte milioane, care o pun in practica fara s-o fi exprimat verbal.’

Isus Omul nostru în slavă

Ați auzit în ultima vreme predici asupra adevărului biblic că Mântuitorul și Domnul nostru înviat este acum Omul și Mijlocitorul nostru glorificat? Că El stă la dreapta Măreției în locurile cerești? Învățătura este clară: Isus este acolo, înviat și glorificat la dreapta Măreției în locurile preînălțate, reprezentând copiii credincioși ai lui Dumnezeu, Biserica Sa de pe pământ. Aceasta trebuie să fie cheia plictiselii noastre din creștinism: nu am păstrat o legătură foarte strânsă cu Omul nostru din slavă

Ridicarea pânzelor

Descopăr că cel mai măreţ lucru din lumea aceasta nu este atât de mult unde stăm,
ci în ce direcţie ne îndreptăm. Pentru a ajunge în portul cerului,
uneori trebuie să navigăm în sensul în care bate vântul,
alteori împotriva lui, dar navigăm şi nu ne lăsăm purtaţi de vânt, nici nu trăim ancoraţi.

Credinţa dincolo de raţiune

Chiar dacă soarele ar începe să răsară în vest şi să-şi urmeze cursul spre est, chiar dacă vara s-ar sfârşi brusc şi ne-ar arunca în mijlocul iernii fără o toamnă, chiar dacă cerealele de pe câmpuri ar creşte în jos în loc să crească în sus, tot nu mi-aş schimba concepţia despre Dumnezeu şi Biblie! Nu am cuvintele necesare pentru a evidenţia suficient de puternic poziţia mea cum că credinţa în Dumnezeu nu depinde de sprijinul niciunui ajutor ştiinţific.

Nu, noi avem încredere şi îndrăzneală la Dumnezeu fiindcă El este Dumnezeu. Am aflat destule despre caracterul Lui ca să ştim că ne putem baza pe El în totalitate. Poate că ţi s-a spus că dacă memorezi mai multe versete biblice, vei avea mai multă credinţă. Eu memorez Scripturile de când m-am convertit, dar credinţa mea nu se bazează pe promisiunile lui Dumnezeu. Credinţa mea se bazează pe caracterul lui Dumnezeu.

Tragedie în Biserică Lipsa darurilor

Puteţi scrie pe o hârtie acest lucru ca fiind un adevăr general valabil:

Nu contează ce face un om, nu contează cât de prosper pare să fie într-un anumit domeniu, dacă Duhul Sfânt nu este Vitalizatorul suprem al activităţii lui, atunci totul se va prăbuşi când va muri.
Probabil că cel mai trist lucru în această privinţă este faptul că acest om poate fi cinstit la moartea sa pentru talentele şi abilităţile sale, însă, în acea zi măreaţă când Domnul nostru va judeca lucrarea fiecărui om în parte, el va afla adevărul. Tot ceea ce este lucrarea lui proprie, realizată prin talente proprii, nu va fi nimic altceva decât lemn, fân şi trestie.