Frumuseţea veşniciei
O virtute cardinală care-nnobilează firea
Este azi, ca-ntotdeauna, harul cel numit slujirea.
Dacă-n univers e pace printre frumuseţi pioase,
Asta i se datorează şi slujirii virtuoase.
Dumnezeu a pus în toate entităţile create
O sudură ce-i perfectă între har şi libertate;
Harul pe noi toţi ne leagă şi ne ţine în fiinţă,
Libertatea e acceptul de-a rămâne în credinţă.
Nu există fericire într-o viaţă egoistă,
Ci-n slujirea reciprocă darurile coexistă.
Dacă unul s-ar exclude, ar pieri şi armonia
Şi atunci subit s-ar stinge, netrăită, bucuria.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Ucenicul este-o mostră a slujirii devotate,
Dacă face lucruri bune cu-ale sale mâini curate.
Robu-i gata la poruncă şi tot timpul el slujeşte,
Iar la urmă doar Stăpânul pe deplin îl răsplăteşte.
(extras din poezia „Slujirea în smerenie”)
Frumuseţea veşniciei
Recenzii
Ștergeți filtreleNu există recenzii până acum.