Cu Dumnezeu in subterana

Cu Dumnezeu în subterană

Richard Wurmbrand

Această carte a apărut în Anglia și SUA în 1968. Fusesem eliberat de curând din închisoare, după paisprezece ani de detenție, și sosisem recent în Occident. A fost tradusă în germană, franceză, spaniolă, italiană. Ceea ce am relatat în ea a produs senzație. Lucrurile petrecute în închisorile României — suferința cumplită, răutatea unora, eroismul și virtutea altora erau ceva cu totul nou pentru lumea cititorilor. Am fost primul care ajungea acolo, în Occident.

Să fi stat cu anii în închisoare nu e o nenorocire. Dar e o nenorocire să fi stat ani lungi în închisoare și să nu fi învățat din asta. Eu am învățat. Am învățat să-l iubesc pe Dumnezeu mult, chiar când trec prin suferință, și să-i iubesc pe toți oamenii.

De aceea, nu am scris ca un istoric care relatează pur și simplu faptele. Faptele rele au fost săvârșite de oameni. Unii dintre ei nu mai sunt azi ce au fost acum zeci de ani.

Unii criminali s-au îndreptat, au devenit oameni buni, ba unii au devenit copii ai lui Dumnezeu. Ei pot povesti cum au păcătuit odinioară. Eu nu sunt chemat să fac publice păcatele pe care Domnul Iisus li le-a iertat și le-a spălat cu sfânt sângele Său.
Alții au murit.

Un vechi proverb latin ne învață: „Despre morți să nu vorbești decât de bine”. Proverbul nu e întru totul drept. Unele fapte foarte rele ale morților trebuie spuse nu ca să-ți verși mânia pe vinovați, ci pentru ca din cunoașterea lor să se tragă învățăminte, ca asemenea catastrofe să nu se mai întâmple în viitor.

Dar, pe cât posibil, unde-i vorba de păcate săvârșite de mulți, e bine să nu le atribui unor persoane.

Cei care au săvârșit fapte groaznice au soții, copii și nepoți care poartă același nume cu ei. Pe cât posibil, aceștia nu trebuie să audă numele părinților și bunicilor imprecați. Pentru fata lui Stalin, pentru unii copii ai marilor ucigași din vremea nazistă, faptul de a auzi iarăși și iarăși blesteme la adresa părinților a fost mai mult decât poate îndura un biet suflet omenesc.

Unde-i vorba de personalități care au jucat un rol hotărâtor în istorie, nu am putut omite să dau nume. Unde nu era absolut necesar, am întrebuințat nume fictive.

Când a apărut prima ediție a cărții, domnea Ceaușescu. Dacă dădeam nume și date precise despre oameni care au făcut bine, ei ar fi fost prigoniți. Am povestit de aceea lucruri întâmplate într-o închisoare ca fiind întâmplate în alta. Cred că voi găsi înțelegere pentru acest lucru.

Principalul motiv pentru care public cartea în românește este că am întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste și frumusețe spirituală. Pe aceștia vreau să-i fac cunoscuți.

Eu denunț comunismul fiindcă îi iubesc pe comuniști. Putem urî păcatul, iubindu-l în același timp pe păcătos. Creștinii au datoria de a câștiga sufletele comuniștilor: dacă nu vom reuși s-o facem ei vor năpădi Occidentul și vor dezrădăcina creștinismul și de aici.

Conducătorii din Est sunt niște oameni nefericiți, distruși sufletește. Ei pot fi mântuiți, iar Domnul o va face trimițându-le un om. N-a mers El Însuși să-i scoată din Egipt, ci l-a trimis pe Moise. Tot astfel, acum, noi suntem cei care trebuie să-i aducă pe calea Domnului pe conducătorii comuniști din orice domeniu — artistic, științific și politic.

Cucerindu-i pe cei care modelează cugetele oamenilor în spatele Cortinei de fier, vom câștiga oameni pe care aceștia îi conduc și-i influențează.

Convertirea Svetlanei Stalin, unica fiică a celui mai mare ucigaș în masă al creștinilor, cea care a fost crescută în cea mai strictă disciplină comunistă, dovedește că există o armă mai eficientă împotriva comunismului decât bomba nucleară: iubirea lui Hristos.

– Richard Wurmbrand

Richard Wurmbrand s-a născut pe 24 martie 1909 în București. Până la vârsta de 85 de ani a fost activ și a călătorit în întreaga lume propovăduind Cuvântul lui Dumnezeu înaintea a milioane de oameni și vorbind despre frumusețea și suferința României. Este autorul a peste 20 de titluri de-o valoare incontestabilă (Strigătul Bisericii prigonite, Cele 7 cuvinte de pe cruce, De la suferință la biruință, Dacă zidurile ar putea vorbi, Dovezi ale existenței lui Dumnezeu). Este probabil cel mai tradus autor român până în prezent. A murit la 92 de ani, în Torrance, California pe 17 februarie 2001.

Cu Dumnezeu în subterană