Bucurie negrăită și strălucită

Anul 1990 – primul an de libertate dupa patruzeci de ani de dictatura comunista – a fost un an de mare bucurie, de mari asteptari si de extraordinare sperante. Freamatul acelei bucurii se resimte din plin in toate predicile mele rostite la Oradea in acea perioada.
Ca unul care traisem deja in libertate (in Anglia si in Statele Unite), cunosteam oportunitatile pe care ti le deschide o lume libera, dar si ispitele si cursele libertatii. De aceea am inceput sa dau sugestii, sfaturi si indrumari, ca fratii nostri sa stie cum sa traiasca in libertate. Mai era insa ceva esential in intelegerea omului si a libertatii: acum urma sa se arate ce fel de oameni suntem! Si acum era mai important ca oricand sa aratam ce caracter avem, fiindca acum puteam sa ne manifestam fara oprelisti.
Iata de ce am pus accentul pe felul de oameni care urmareste Domnul Isus Cristos sa ne faca. El n-a venit pe pamant numai ca, prin moartea Lui in locul nostru, sa ne ofere o reteta ieftina ca sa mergem in cer, ci sa ne transforme caracterul si modul de viata. Pot spune ca aceasta a fost tema predicarii mele nu numai in anii aceia, ci pe tot parcursul carierei mele de predicator. Iata de ce cred ca predicile adunate in acest volum nu si-au pierdut actualitatea.
Ele sunt vii si astazi, o hrana spirituala care va satura si va imbogati pe multi prin lecturarea lor in aceasta carte.
– Iosif Ton