Dor de frumos

Există în oricare dintre noi o tânjire, un ideal, o căutare a ceva ce transcende conținutul acestei lumi care oricât ne-ar pătrunde și ține, nu ne poate satisface deplin, dovadă că nu e finală. Îi poți spune „trezire”, ca din ceva temporar și plăsmuit, chiar „adevăr”, sau „cale”, către acel undeva unde vei fi în sfârșit acasă. Cerul, împărăția cerurilor din Evanghelii sau patria cerească din Evrei 11 conțin același deziderat al unui loc de poposire final, desprins de pământ. Veșnicia.

Vrei să trăiești „viața”, ca vindecare a unei morți din tine, să vezi „lumina”. Ceva te leagă și vrei eliberare și salvare. Dragostea și binele îl descriu pe Dumnezeu în care jinduim să ne reîntoarcem și să ne regăsim, ca fiul risipitor odinioară. Așa, și în multe alte forme e exprimat acest „ceva de dincolo” în Biblie. În acest volum, ținta acestei aspirații pururi umane este numit „frumos” – concept regăsit de altfel și în Scriptura.

Frumosul, ca antidot al urâțeniei din noi și din jur, ca îndreptare și proporție a tot ce e strâmb, ca ridicare din noroiul de jos în albastrul celest mereu pur, spălarea de griul urât și spelbul lumii, ca regăsire a naturii în pofida artificialului, ca reîntoarcere la candoarea copilăriei. Tot ce e frumos cu adevărat poartă pecetea lui Dumnezeu, a ordinii create și voite de la început. El este sursa frumosului, acel „singur Bun”. Iar tot ce e urât și rău nu este decât o denaturare a acestui bine inițial și suprem, către care identitatea noastră ne atrage mereu.

Căutarea frumosului, a lui Dumnezeu, își are cele mai pronunțate forme în cele două emanații universale ale sufletului omenesc: în rugăciune și în artă. Ce este rugăciunea decât pătrunderea dincolo, contemplarea și trăirea spirituală a Împărăției? Poeziile acestea sunt în primul rând rugăciuni, sunt tânjire și dor a inimii venetice în această lume infinită și totuși neîndestulătoare. Iar arta este expresia frumosului ce a rămas în om de la început, precum și tânjirea înapoi spre el.

Inimile curate regăsesc din belșug arta și în Biblie, chiar dacă traducerile moderne, predominant mecanice și pur informative, îi acoperă expresia formală, rămasă doar în Psalmi și pe alocuri.

Acest dor de frumos universal al artei marchează și impulsul vital al operei poetului Cristian Cosma, fiind și o temă predominantă a poeziilor sale, după cum exprimă și poeziile cu valoare de ars poetica regăsite (în principal) la finalul volumului.

–––––––––––––––––––-

Durerile-mi ce liniștite zac
În inimă le voi lăsa să-nvie,
Doar în genunchi gustând euforie.

Smeririle-mi în aripi se prefac
Doar în ascuns și sfântă părtășie,
Când nevăzut spre ceruri se desfac.

din „Doar în ascuns”

Acest magazin online a fost creat pentru susținerea Asociației Vocea Creștinilor.

Mergi înapoi la 👉 Magazin: Click aici

Dor de frumos

Urmărește canalul VoceaShop.ro de pe Telegram 👉 Click aici